De cand am aflat – am stat, si mi-am propus tacit sa nu fac nimic. Nu pentru ca nu as fi vrut sa fac macar un mic gest – ci pentru ca nu puteam. Nu ma simteam in stare sa fac ceva si imi era frica ca orice as fi facut va fi vazut ca ceva care tinda sa devina altceva decat un gest de comemorare, un act pe care il faci doar de dragul de-al face sau pentru a te folosi de cel ce a fost cineva, pentru tine. Asa ca am trecut de mai multe ori pe langa memorialul de la Lia Manoliu si nu am schitat nimic, m-am uitat la toate mesajele de pe site-ul lui insa nu am apasat pe mouse. M-am multumit sa ascult muzica lui de vineri … pana azi si de acum incolo. Gabi m-a sunat marti si mi-a zis “Ai auzit?Noi nu facem nimic?Nu esti fan?Eu mi-am luat prima caseta cu Michael…” – a fost  impulsul de care aveam nevoie si care m-a asigurat ca nu gresesc daca iau atitudine. Daca o sa reusim sa aducem un mic omagiu – nu stiu – dar macar stiu ca am incercat. L-am admirat pentru tot ce a reusit in viata de artist si voi fi mereu marcat de drama unei fiinte care cu toate astea a putut sa schimbe lumea – Remember Michael Jackson!